“Expoziția de la Galeria Romană , din prima săptămâna a lui Mai 2018, a fost un eveniment cultural de transparență, dar și de comuniune, pătrunsă de un simțământ colegial puternic între iconarii generației noastre, dispuși să imite în meșteșug pe cei vechi, dar inevitabil să-și aducă aportul personal nemijlocit, filtrat prin propriul talent și forță de pătrundere.
S-a reușit în acest proiect, realizarea unui deziderat comunitar de breaslă, reunirea unui număr de iconari români (și mărturia lucrului lor la acest moment), aflați pe calea artei tradiționale a icoanei, în pofida diferențelor de experiență și vârstă, prin prisma unei definitorii egalități ontologice a iconarului în fața lui Dumnezeu, iconar care primește să se facă instrumentul haric prin care Creatorul a Toate să lucreze.
Aceste lucrări adunate împreună într-o sumă de stiluri diferite, dovedesc faptul că se poate obține o artă minuțios realizată în aceste vremuri de sintetizare și esențializare a oricărei activități, deci se poate reedita o artă în felul în care ea putea fi realizată cu secole în urmă, poate și la același grad de perfectare a detaliului, dar și reușită din punct de vedere tehnic, pentru a obține o longevitate a operei de artă, măcar egală cu modelul ei medieval. Este de admirat perseverența artiștilor de față, care nu se conduc după semnele vremurilor, ci fac un demers conform libertății de conștiință, chiar dacă implică un efort colosal, uneori de decuplare din ritmul societății. Totuși, dânșii, deopotrivă monahi și mireni, își asumă acest demers pentru perpetuarea tradiției, dar și pentru a asigura o moștenire celor din viitor, după ce a fost atât de greu recuperată. Această așezare în canon, această ascultare, plină de jertfă de sine, este în definitiv efortul vieții creștinului, iar rezultatele - durabile, aici și în veșnicie.
În diversitatea de stiluri și modalități de tratare a modelelor medievale se verifică autenticitatea tradiției si calitatea cultică si culturală a icoanei. Actualizarea icoanei Bizantine in contemporaneitate realizându-se in canon, "făcând ascultare", cum ne place sa ne exprimam in viața spirituală, fără a ne desprinde de filonul Tradiției.
Aceasta ne odihnește, conștiința ca ne aflam sub umbrela ascultării întregi, a Martei si a Mariei deopotrivă, a muncii cu perseverență, când in ritm constant, când discontinuu determinat de un context aglomerat, când hrăniți de o anume efuziune spirituală, de har, când aflându-ne în starea de neputință pentru a produce un rezultat vizibil. Acest efort creator, aceasta luptă cu neputința omenească de al cărei resort se leagă viața noastră sub toate aspectele, conduce uneori la rezultate spectaculoase.
Astfel, Expoziția, așezată într-un spațiu cultural laic, vine în întâmpinarea nevoii de regăsire sufletească și artistică a bucureșteanului postmodern al anului 2018, însetat de erudiție estetică, pentru a căuta motivația acestui tip de estetică și de ce nu, pur și simplu, pentru a prilejui întâlnirea cu icoana de tradiție bizantină clasică a zilelor noastre.”
Curator Dr. Irina Markovski
“Despre arta icoanei nu se poate vorbi, această artă poate fi contemplată, icoana poate fi trăită, pt ca icoana este un act revelator…icoana se cinsteste prin tăcere…”
P.S. Ambrozie Sinaitul, Episcop al Giurgiului